'isme
Autocunoastere. Vindecarea de stereotipii. Women with heavy balls.
Tuesday 11 July 2017
Demascarea miturilor: pasta de dinți
Wednesday 17 May 2017
Minunile bugetului
Wednesday 8 March 2017
Provocare pentru fete!
Salut! Remember me?
Cautam azi de dimineata o felicitare frumoasa online pentru mama.
Ce zi frumoasa!
Dupa ce am tras un plans de dorul ei am gasit una si i-am trimis-o.
Ce fain ca e Martie, luna florilor, a femeii, a nasterii, a regenerarii, a unui nou inceput!
Parca suntem mai veseli, parca e mai mult soare pe cer si mai multe lucruri de facut... se simt peste tot vibratiile si energiile.
Deci, odata cu primavara ma gandeam sa incep sa scriu din nou pe blog.
Vreau sa incep cu o provocare:
In luna femeii, luna in care sarbatorim frumusetea facand uz de estetica celor inconjuratoare inclusiv a noastra, zic sa incepem sa ne uitam putin la noi si sa constientizam cine suntem, cum suntem si de ce suntem asa. Sa sarbatorim EUL propriu fara sa incercam sa devenim altcineva doar de dragul imaginii.
Asadar va provoc la o poza fara machiaj, fara filtre azi de 8 Martie. Haideti sa ne bucuram de ceea ce suntem si cine suntem, fara sa punem presiune pe noi, pe aspectul nostru si pe felul in care arata corpul nostru.
Nu am asociat aceasta initiativa cu nicio campanie desi sunt bucuroasa daca cineva o preia. Dar, daca ar fi sa aleg... sustin campaniile pentru cancer la femei, fie el de col, de san etc.
Poate luna asta, daca iesiti la o cafea cu mama, mergeti si la o recoltare pentru lama sau o mamografie ;)
Thursday 19 November 2015
Business attire
Ce înseamnă ținuta de business pentru mine
Enjoy!
Wednesday 22 July 2015
Necenzurat: Obiectul și subiectul violului
M-am gândit mult ce titlu să pun acestui material, mai ales că-mi vin în minte atât de multe gânduri legate de subiectul ăsta, concluzionând că cel mai bine e să le pun pe toate în conținut.
Am citit târziu despre cazul fetei violate de cei 7, mai mult pentru că mi s-a invadat pagina de facebook cu titluri și titluri, decât că m-ar fi interesat în mod direct să știu care-i faza. Astfel, am parcurs articol cu articol, link cu link până m-am lămurit cum stă treaba, între timp m-a sunat prietena mea și am renunțat la lectură pentru a sta de povești cu ea, fără să-mi dau seama că tot despre asta vorbeam, direct sau indirect.
La întrebările astea îmi răspundea de obicei bunică-mea, în măsura și în limita educației primite, incluzând superstițiile moștenite de ea, la sat, în vremurile alea.
Bunica are 7 clase și bunicu avea 4 clase, m-au iubit enorm și m-au învățat multe lucruri, pe care, abia mai târziu le-am triat și le-am separat în VALORI și SUPERTIȚII.
Am învățat ce înseamnă să te ții de cuvânt, să fi om, să dai bună ziua și să spui mulțumesc, dar și că dacă stai pe colțul mesei nu te mai măriți (și era grav să nu te măriți, nu?), sau dacă mănânci colțul de pâine te va iubi soacra, sau dacă te întinzi la masă îți pleacă îngerașul, sau că e păcat să intri pe stop în biserică.
Cum să nu vreau să mă lămuresc despre cât de adevărat și prezent e Dumnezeu în viata noastră, cum stă treaba cu alte planete, cât de departe sunt etc?
Așadar, m-am înscris bucuroasă la ”cursul suplimentar”, chiar dacă avea loc vinerea după ore și majoritatea colegilor o întindeau bucuroși acasă. Mi-am cumpărat caiet pentru a-mi lua notițe, am învățat cum se calculează un an lumină și cât de mic e Pământul față de alte planete ... toate până într-o zi când am fost urecheată de directoarea școlii pe hol, la ieșirea din școală:
D: - ”Ce umblu cu imbecilii ăștia?”
Dar, nu asta e povestea relevantă, ci cea despre intâmplarea din anul următor.
Pfff ce vremuri .... era fain!
Grupul nostru de fete era popular, ne știa toată școala.
Aveam părul lung, și cum nu era uniformă în școală, ne permiteam să ne asortăm țoalele pentru fiecare zi de școală, diferit, dar nu în afara modei Andre sau Spice Girls din vremea aia.
Evident că era important să nu ne facem de râs între colegi și în special colege.
Eram prezente la toate orele, aranjate, pieptănate, împletite, asortate și aveam în ghiozdan, pe lângă recuzita școlară și pe cealaltă, ajutătoare la imagine (tampoane, strugurel, pila de ungii, piaptăn, oglindă, șervețele umede și uscate, agrafe etc).
Pe vremea aia, eram îndrăgostită de un băiat pe care l-am cunoscut la sat la bunici, deci tot efortul de la școală: munca pentru învățat și dedicația pentru popularitate sau activități extra, aveau scop strict ca imagine în fața celorlate fete, sau de dragul competiției, sau aprecierea în grupul de prieteni și anturaj, sau pentru laude de la profesori și părinți.
Știam de el ca și de ceilalți șmecheri care atârnau, cât era ziua de lungă, ba prin curtea școlii, ba prin clasele și sălile de sport, mâncând semințe și se pipăindu-se cu fetele din echipa de handbal (care aveau reputația ca fiind mai proaste la învățătură și mai ușuratice, sau chiar golance, mai ales că vedeam sau auzeam cum mai păruiau câte o fraieră prin toaleta fetelor plus că nu părea să le fie rușine să intre în toaleta băieților).
Să revin: a trimis ”un lacheu” să-mi transmită că mă chemase la el și totodată să-mi spună că dacă nu mă duc să vorbim, vine și mă bate.
De rușine și de frică să nu mă facă de cacao în curtea școlii, m-am dus.
M-a întrebat cum mă cheamă și de la ce oră am chiulit, i-am zis cum mă cheamă și că sunt la ora de sport, de-aia sunt în curtea școlii.
M-a luat de mână și m-a dus spre ieșirea din curtea școlii, în paralel, un alt prieten de-al lui, a luat o altă colegă de-a mea, de clasă și am plecat.
Am intrat într-un apartament în care mirosea puternic a tutun și a stătut.
M-a dus direct în camera din spate și mi-a ridicat bluza, i-am zis că nu vreau să fac nimic și că oricum sunt virgină. Începusem să vorbesc orice .... să-l întreb dacă are frați, dacă stă în zonă, dacă părințți lui nu se întreabă ce face toată ziua, la ce liceu e, dacă-i place ceva anume, orice, numai să-mi cumpăr timp să mă închei înapoi la sutien sau la pantaloni, again and again.
Și-a dat jos șortul ... l-am văzut, era erect și epilat, mi-a zis să pun mâna ... am pus ... n-am mai văzut una live, până atunci, pusesem mâna parcă mai mult să-l împing... de ... ”mâner” .... nu mai știu.
A sunat telefonul, s-a deschis ușa și tipul celălalt i-a zis că tre să ne scoată afară că vine poliția.
În fața școlii colega mea de bancă și mai una, D., urlau turbate când m-au văzut.
D. mi-a dat o palmă : ”Unde dracu ai fost?”
Cred ca eram în stare de șoc, îmi bătea așa de tare inima...
Am intrat la oră și m-am așezat în banca mea, aveam un zâmbet tâmp pe față, încercând să aplanez privirile și șușotelile colegilor din clasă și să o fac cumva pe D. să mă lase dracului în pace.
În pauză a venit D. la mine iarăși, m-a luat de mână și m-a dus la toaleta fetelor unde m-a întrebat ce s-a întâmplat.
I-am zis ... dându-mi seama că nici măcar nu m-am spălat pe mâini.
De aici încolo a început nebunia ... tipa a chemat-o pe dirigă și i-a povestit ce s-a întâmplat; asta m-a trimis acasă și mi-a chemat părinții la școală.
A doua zi la directorat, intru în birou, tata se așează, mă așez și eu:
DirectoareaȘ ”A!, nu ești tu fata care s-a încurcat anul trecut cu ăia cu astronomia? Păi tu ai probleme deja, draga mea!”
Tata a luat foc: ” ce dracu căutau derbedeii ăia în școală? cine sunt? pentru ce plătim gardian? colega ei spune ca s-a dus la gardian și ăsta mâncând biscuiți a replicat ”nu vezi că se duce singură?, ce să-i fac eu?”...
Eu nu întelegeam de ce atunci când am intrat în biroul directoarei, aceasta și-a amintit despre mine numai din prisma celor cu astronomia, din anul precedent.
Am mers la poliție, am declarat ce s-a întâmplat, am mers la medicul legist (care de altfel a fost și primul control gineco din viața mea), apoi la nenumărate consilii profesorale.
Binențeles că am devenit subiectul discuțiilor din pauze și din ore, atât dintre colegii de clasă și restul școlii, cât și dintre profesori, la cancelarie.
Eram ”violata, neviolată” a școlii.
EU?!!!???
Tata a decis că trebuie să mă tundă scurt ca pe frate-miu, iar mama mi-a luat toate bluzele mulate din dulap și le-a ascuns la ea în dulap într-o pungă.
Eram fata care și-a căutat-o, eram colega din cauza căreia fetele nu mai puteau fi vizitate de iubiții lor din afara școlii, eram un stress în plus pentru părinții mei.
Mama colegei mele de bancă a venit la noi acasă să se lămurească ce fel de oameni suntem și dacă o mai lasă pe fică-sa cu mine în bancă.
Tata și polițistul care a investigat incidentul, se cunoșteau și stiu că i-a oferit ocazia să-l altoiască pe tânăr în noaptea în care a fost reținut pentru declarații. A refuzat, îmi amintesc că a zis că-i e frică să nu-l omoare, iar mama îl potolea spunând că totuși nu am nimic. Nu am fost bătută.
Dar violată? Violată am fost sau nu?
O vreme tata nu a prea vorbit cu mine, ca înainte, când îmi răspundea lung și explicit la orice întrebare, oricât ar fi fost de prostească. A devenit tipul ăla din filmele americane cu mesaj pe tricou:
Tata încerca să mă avertizeze, în stilul specific umoristic și în limita pregătirii lui (la urma urmei nici bunicii mei nu au avut educație sexuală deloc și nici nu i-au făcut tatei, iar la școală i s-a spus că e bine ca băieții să se spele o dată pe săptămână și fetele mai des), despre ce vor și cum vor de fapt băieții.
Știu că nu m-a lăsat să-mi vopsesc părul niciodată, ”după 18 ani, mai vorbim” în schimb, nu mi-a impus mai nimic.
Mereu negociam schimbările, fie ele legate direct de mine sau legate de familie, imi explica de ce trebuie să fac unele lucruri și de ce nu trebuie, altele, îmi dădea exemple, așa cum pute și cum știa. Cred ca și capacitatea mea de înțelegere și absorbție a informației a avut de-a face, mult, cu modul în care mi-au rămas lucrurile astea percepute.
A pus foarte mare accent pe bun simț, să nu mint și să nu mă laud.
Nu pot să nu mă întreb, din moment ce-mi amintesc atât de clar cum mă SIMȚEAM eu, fără să fi trecut prin ce a trecut ea.
Poate am dezvoltat o oarecare suspiciune față de orice bărbat cu care intru în vorbă.
Sunt convinsă până în măduva oaselor că nu poate exista o relație exclusiv de prietenie între sex opuse și că mai devreme sau mai târziu, unul dintre cei doi, vrea și altceva.
O fi de la ceea ce-am pățit atunci și de la modul în care am abordat lucrurile ulterior?
Ne mai explicau părinții, pe ici pe colo, cum stă treaba, dar mai mult că filmele sunt filme și că e ficțiune (de-aia nu mă speriam niciodată la filmele de groază) decât ca explicație a fenomenului sau să ne educe emoțiile.
Educarea emoțiilor, cred că e foarte importantă. Nu știu câți părinți stăpânesc inteligența emoțională, în așa fel încât, să o transmită copiilor. Sunt convinsă că e un punct inmportant în formarea noastră și este necesar a se aborda în școli.
Tata tot critica ”prostituția mediatică” și mă ironiza că le imitam pe ”crăcănatele și decoltatele” de Andreea Balan și Andreea Antonescu. Își dădea ochii peste cap când băgau ”bebelușele” la cronica cârcotașilor și când salivau ”toate proastele” după rockerii nespălați de prin filmele cu adolescenți.
În liceu m-am ”camuflat” vreo 3 ani în blugi decolorați și tăiați cu tricouri laaaaargi cu trupe, mereu negru, totul negru.
Tata a fost linițtit. Veneam pe jos de la stadion până în lipovei și nu se lua nici dracu de mine. Nu arătam ca o fată hahahah. Îi plăcea că citeam mult, că învăț bine la școală iar iubitul meu era băiat cuminte, finuț, cu care învățam cultură muzicală, îi plăceau pisicile și nu era ”șmecheraș de cartier”- cum descria cu mare succes La familia, în vogă pe vremea aia.
M-am rupt oarecum de trendul se obiectivizare a fetelor, de pițiponceală, de materialism, de american dream ... Pot să spun că nu am fost consumator irațional de media.
Îmi amintesc de divele liceului care se frământau cu falsă importanță despre lucrui cum ar fi: ” în ce ne îmbrăcăm la balul bobocilior” sau ce anorexisme se mai poartă și care cu care se mai combină pe holurile liceului.
Îmi amintesc de modul în care profesorii se făceau că nu văd cum se ling ăștia de-a doișpea pe coridoare, și cum schimbul de experiență cu francezii era de fapt schimb de fluide, cum româncele erau toate ude când auzeau ”bonjour” și lacrimile de crocodil când pleca autocarul străinilor, din fața școlii.
Știm că multe fete vor atenție și popularitate, și de cele mai multe ori o primesc dacă și numai dacă sunt active sexual, ci nu olimpice la mate.
Știm că băieții au accese de furie și violență și că vor să-și demonstreze forța fizică și bărbăția, prin tot felul de gesturi grandomane; că sunt extremiști și teribiliști cu toții, copiază ca maimuțele orice figurant de pe la TV.
Atâta timp cât nu se face educație sexuală pe bune ÎN FAMILIE și ÎN SCOLI, fetele vor fi mereu: de vină, de proastă, de curvă, de victimă.
Cele care vor atenție, se vor comporta ca atare: vor cere atenție și vor oferi, la schimb, corpul lor. Corpul lor care este total și perfect pregătit. Au șolduri și țâțe de pe la 10-12 ani, la fel și menstruație, iar dacă nu au educație, nu vor ști niciodată să-și poarte corpul adecvat.
Să nu se aplece ca caprele, să nu vorbească vulgar sau prea explicit, să nu SUGĂ bomboane și înghețată, să aibe grijă ce îmbracă și cum se poartă sunt niște elemente parcă venite din romanele lui Jane Austen, .... parcă țin doar de povești, nu de realitate, nu?
Tipa încă nu are facturi pe cap, probleme reale, responsabilități care o țin abătută, cu privirea în gol. E clar o imagine care atrage. Atrage priviri și atrage fizic. O poate aprecia oricine la fel: o fată frumoasă.
Indiferent în ce e îmbrăcată, oricum, iese în evidență.
Na, acum adăugați și țoale care-i scot în evidență, să zicem, picioarele lungi, sfârcurile sub o bluză semitransparentă și fără sutien căci, la ce i-ar trebui sutien) plus părul lăsat lung pe spate.
Pffff, deja nu mai arată frumos, arată sexy, ceea ce nu e rău.
Fata e faină, e de vis, e de revistă. E fata mamei ca o floare, e fata tatei ca un bibelou.
Acum, găndiți-vă că pe fata asta o poate vedea oricine: vecina din bloc, vizorista care-i judecă pantalonii prea scurți, nenea cu ziarele care-i inspiră parfumul, după ce ea a trecut și i-a lăsat ușa deschisă la scară, ca să poată lăsa corespondența, o văd colegele de clasă, poate un pic invidioase, o văd profesoarele, care, poate-i jignesc acneea ascunsă sub fondul de ten sau unghiile nepotrivit de lungi, dar o văd și hormoneii de colegi mai mici și mai mari de școală, o văd și condamnații în căsnicii nereușite, și șoferii de autobuz și de taxi, și tanti de la casierie, toți oamenii o văd, o văd , o văd....
Poate ea-și imaginează că s-a gătit frumoasă pentru iubitul ei, băiat cuminte, dar nu-și dă seama că de văzut o vede și alcoolicu de vecin de scară, slinos și scârbos; o vede toată lumea! și cine ar vrea ea să o vadă și cine nu ar vrea să o vadă.
Văd foarte important ca fetele să vadă diferențele astea. În primul rând fetele, căci ele poartă corpul.
Deci, eu sunt curioasă, dacă, din punct de vedere al educației, în cazul mult discutat, a existat OBIECTUL VIOLULUI.
Ce ziceți?
Eu eram foarte atașată de el și în multe cazuri vroiam să particip.
Acum îmi dau seama că mă loveam de un tip de discriminare de gen, care este foarte des întâlnit în familiile de la noi din țară.
EU: ”Vreau la karate!”
EL: Nu, aia nu e de fete.” și m-a înscris la un curs de modelling, ca să am ceva activitate, totuși.
Un alt episod e legat de umorul în familie. Desigur e fain și ne unește. E mai bine să ai umor, decât să ai parte de bătăi sau răceală din partea membrilor familiei, însă acum îmi dau seama cât de mult m-a influențat accesul la tipul ăsta de glume misogine.
Dacă urmăriți cel puțin spectacolele ”Niște țărani” și ”Toamna mitocanilor” al căror conținut îl știam și îl știu cap-coadă, veți vedea cât de legată este cultura noastră de misoginism, veți vedea prin prisma subiectului cu violul, că băieții cad mereu în picioare, veți vedea că puteți gusta din plin umorul fără să vă scandalizeze abordarea.
Chiar am fost de mai multe ori în situația penibilă de a ne săruta atât de mult încât m-am întors acasă cu botul roșu și câteva straturi de piele lipsă, de pe buze.
Niciodată n-am plecat de acasă la o aniversare, concert, bal, banchet etc, cu gândul că poate mi-o trage cineva azi.
Genul ăsta de nevoie fiziologică, eu cred că vine mult mai târziu.
În adolescență, vrei atenție și eventual să fi sărutată de tipul care-ți place. Am impresia că nu ai cum să-ți cunoști corpul atât de bine încât să percepi NEVOIA de sex. Hormonii se joacă, apar și dispar, de aici și stările diferite, chiar conflictuale, de la o zi la alta.
Eu cred că părinții și psihologii din țara asta ar trebui să sară de cur în sus, să se adune la o masă cât se poate de rotundă și să CREEZE un PROGRAM EDUCAȚIONAL adaptat la cultura noastră și la situația actuală și să ne lăsăm de a mai copia forme fără fond de prin alte țări.
Laitmotivul adolescenței. Cât o ai, unde o ai, cât poți, de câte ori poți, cu cine poți, unde poți.
Da, îmi asum faptul că am crescut cu lacune în păstrarea intimității și că mai am de învățat despre asta, dar cu siguranță nu vreau să fiu un părinte violator (în toate sensurile pe care acest cuvânt le poate avea) pentru copilul meu, iar a-mi asuma nu e suficient, e nevoie să acționez. Așadar, o lecție/temă și pentru mine!
Un fiu înseamnă un copil de sex masculin sau un fiu care va fi BĂRBAT, SOȚ, IUBIT, TATĂ?
Adică dacă-i spui că nu-ți place să te ia de buci de față cu cunoscuții și că e de fapt un gest pe care-l preferi strict intim, acesta înțelege și se conformează? iar cu timpul ieși din eticheta de a mai fi obiect sexual și ești chiar o persoană! Gioaaaaa!
- odată că un tip deja dereglat nu mai are ocazia să se înmulțească și să deregleze mai departe;
- dacă recidivează, măcar fata nu tre să facă avort sau să crească, cu ură, plod din viol;
- e o formă de pedeapsă adaptată la vremurile noastre.
TOTUȘI, ce castrare chimică? În România? Serios? În țara care nu are nici suficiente vaccinuri antirabice?